Despre religie

Drumul spre Divinitate este placat cu Carti. Multe. Groase. In toate limbile. Cu toate fonturile si vignetele. Carti care isi aroga adevarul absolut, unic si de necontestat. Toata viata mea m-am intrebat ce cauta Cartea intre mine si Dumnezeul meu. Dumnezeul meu vorbeste romaneste. Legatura dintre El si Yahve e vaga. La fel de vaga precum legatura Sa cu Allah. Yahve si Allah sunt Dumnezei ai Cartii. Dumnezeul meu este al Inimii. Pentru ca foarte tirziu am realizat ca atunci cind spun Dumnezeu gindesc Iisus Christos. Am inteles ca Dumnezeul Vechiului Testament a ramas acolo, in pustia lui, cu poporul Sau. Dumnezeul meu nu mi-arata mai intii infernul, ci iertarea. Dumnezeul meu este orice numai razbunator nu; rolul Sau este sa ma ajute sa repar ce-am gresit mai degraba decit sa arunce cu fulgere dupa mine. Am citit lucruri incredibile care spuneau ca Iisus este cea mai reusita inventie a marketingului epocii. Ca toata povestea cu iubirea, toleranta si celalalt obraz aveau rolul de a reduce popoare intregi la statutul de oi blajine, lipsite de aparare, numai bune de manevrat cu usurinta. Hai sa admitem prin absurd ca asa ceva ar fi posibil, si ca Iisus ar fi fost inventat de romani. Viteza cu care crestinismul s-a imprastiat e o dovada clara a faptului ca fie romanii aveau un copywriter de geniu, fie ca, mai degraba, povestea le-a scapat de sub control. Sa analizam: un personaj providential, la granita dintre masculin si feminin, cum se vede in majoritatea reprezentarilor iconografice, imbracat in alb sau culori deschise, pure, care emana caldura sufleteasca, insa si suferinta. Un barbat calm, rabdator si sigur pe el. Propun prietenilor mei creativi din agentii sa-si puna problema crearii unei noi religii. Cum te pozitionezi? Ce simboluri alegi? Pe ce studii de piata te-ai baza? Compara produsul asta cu samponul cel de toate zilele de munca si vezi ca o sa-ti dea cu virgula. Daca s-ar dovedi crearea crestinismului in eprubeta, s-ar pune imediat problema crearii de catre om a tuturor religiilor de vreodata, si, ca piesele de domino, s-ar duce toate la vale definitiv si irevocabil. Atunci ii vom ridica lui Darwin statuie pe Dealul Mitropoliei, flancat de Marx si Dawkins. Si tot atunci, conform programului, vine Antichristul.
Caruia i se mai spune si surpriza ateului.

Bine, insa multa lume considera religia anacronica. Nu se mai regasesc in Biserici vetuste si afumate, conduse de preoti materialisti, pusi pe capatuiala. Din tinara generatie mai gasesti in biserici mai degraba fete decit baieti. Duminica la liturghie vin batrinii. Suntem patronati de Sfinti despre care nu stim mare lucru. Cit despre Biblie, mai nimeni n-o mai deschide, darmite s-o si rasfoiasca. Totusi, plecind cindva din pozitia de agnostic, am aflat lucruri interesante, atit prin comparatie cit si prin experienta proprie. Spre exemplu, crestinismul este considerat o religie monoteista, si totusi se bazeaza pe o Sfanta Treime si vreo 40000 de sfinti si sfinte de diverse ranguri. Patruzeci de mii?!? Intotdeauna m-am intrebat cum e cu beatificarea. Daca Biserica poate unge un Rege - si sunt absolut de acord ca are instrumentele necesare pentru asta - cum poate hotari ca cineva, un muritor, devine Sfint? Extrapolind, Sfintii au rang de semizei sau chiar de zei sau si una si alta? Am aflat, fara indoiala, ca a te ruga la Sfintul tau protector ajuta. Repara. In mod categoric miraculos. Sfintul meu are ca simbol crucea rasturnata, considerata de unii ca find semnul Antichristului, motiv pentru care arunca anatema pe catolici. Dupa previziunile de la 1100 ale calugarului irlandez Malachy, care s-a trezit noaptea brusc si a inceput sa scrie lista cu Papii ce vor veni, dupa Ratzinger va mai fi un ultim Papa, Petrus Romanus, sub care cele sapte coline se vor prabusi, ingropind Roma pentru totdeauna, ceea ce ar fi mare pacat, acest oras fiind mai mult decit minunat. Nu ma indoiesc ca urmatoarele decenii vor aduce modificari mai mult decit semnificative lumii in care traim. Daca nu ne scuturam pentru a ne veni mintea la cap, se va duce totul naibii in foc de artificii. Pentru un agnostic intelept, Tainele Bisericii sunt recunoscute ca avind mare putere. Pe bune, sa nu va imaginati ca preotii n-ar sti ce fac. In ce ordine. Cu ce obiecte. Cu ce simboluri, la ce ora, in ce zi.
Eu sunt jumatate crestin, jumatate pagin, dat fiind ca am fost botezat nu in biserica ci acasa. Astfel imi permit sa stau cu un picior intr-o lume si cu celalalt in alta - Petru al marginii. Cum spuneam, ritualurile crestine sunt vraji extrem de puternice, tocmai pentru faptul ca s-au perfectionat neintrerupt timp de aproape doua mii de ani. Romanii se scandalizeaza ca se construiesc prea multe biserici si prea putine scoli. Pai sa faca bine sa stringa bani pentru scoli. Pe mine ma bucura sa vad biserici noi, chiar daca din pacate unele sunt kitch-oase. Arhitectura sacra spune atit de multe aceluia care are cheile decriptarii codurilor. Marile catedrale gotice ale occidentului s-au ridicat toate intr-o singura suta de ani, aratind ca nimic de pina atunci. Si sunt citeva sute; te intrebi astfel de unde Doamne Iarta-ma au gasit mesteri pentru toate, care sa stie treaba cu ogiva de niciunde? Multe mistere se intimpla in bisericile crestine, mai cu seama in cele trei care au pastrat Sacrul in altar: Catolicii, Ortodocsii si Anglicanii. La nemti si austrieci platesti impozit suplimentar daca esti credincios, asa ca mai nimeni nu declara apartenenta la vreo religie. Insa nici nu merg la biserica "pe ascuns". Renunta. La catolici bate literalmente vintul prin biserici, de multe ori nu se mai tin slujbe din lipsa de enoriasi. La noi, preotul tine liturghia si cu biserica goala. Insa nu este cazul. Dintre ortodocsi stam se pare cel mai bine la capitolul cvorum.

In zilele astea majoritatea oamenilor se scutura de atita criza. Devin mai atenti ce fac cu banii lor. Consumerismul s-a mai potolit, lumea e mai chibzuita, a inteles ca lucrurile nu pot fi un scop in viata pentru totdeauna. Romanii se insoara si la biserica in procent de 95%, copiii sunt botezati in uluitorul procent de 100%. Probabil ca si la ingropaciune se desfasoara lucrurile mai degraba cu popa decit fara. Toate aceste Mari Taine sunt de imens ajutor, operind la nivel energetic cu chemarea prin incantatie a Divinitatii. Iar toate trei contin un amanunt, poate simplu, insa extrem de important: ungerea cu Sfint Mir. Prin asta se considera deschise canalele necesare fiecarei Taine in parte. Este o insemnare rituala profunda si definitiva. Si credeti-ma, e mult mai bine sa ai cui sa te rogi decit sa n-ai. Ateii pot sa-i ceara indurare lui Dawkins. Insa numai daca au numarul lui de telefon sau adresa de mail. Cu totii avem ingeri pazitori, cu totii avem ajutor, mult mai mult ajutor decit ne dam seama. Imi place uneori sa intru in cele doua biserici din vecini: Catedrala Catolica Sf.Iosif si Biserica ortodoxa Popa Tatu. Ziua, cind nu e mai nimeni, sunt locuri linistite, numai bune de stat si adunat mintile laolalta. La primii se intimpla uneori sa prinzi o repetitie de orga, ceea ce e tare frumos.

Religia e o treaba de optiune; credinta insa e o chestie personala, intima si profunda. E suficient sa crezi intr-un bine universal, absolut. N-as putea fi un enorias model, nu merg duminica la slujba, insa credinta mea imi apartine, fiindu-mi de mare folos in a ma raporta la universul din care m-am ivit. Viata spirituala nu inseamna cite carti citesti sau la cite spectacole si concerte mergi. Aia-i viata culturala. Viata spirituala inseamna la ce te raportezi cu sufletul tau. Daca nu faci nimic pentru el, e ca si cum nu i-ai oferi cele elementare: apa, aer, piine. Si nimic nu-ti atinge sufletul mai tare decit dorinta de a afla mai multe despre tine insuti, dorinta de a fi mai bun si mai rabdator, mai calm si mai cald. Astfel crestem in fiecare zi, si putem ajunge sa devenim ceva aparte cindva. Ceva ce e suficient sa stim doar noi. Ceva atit de profund incit ne apartine in exclusivitate, si, uneori, ne poate aduce un zimbet in coltul buzelor. Iar noi, daca am inteles cum stau lucrurile, vom da mai departe copiilor nostri.