Despre simturi

Intreaga perceptie a lumii ce ne inconjoara presupune 5 simturi - vaz, auz, miros, gust si pipait. Cred ca astea sunt valabile pentru majoritatea mamiferelor. Aceste simturi sunt elementare, iar in baza lor s-a construit perceptia umana asupra universului. De mii de ani oamenii au cautat sa-si educe simturile, perfectionindu-le; au reusit astfel sa ajunga la progrese remarcabile - de la degustatori profesionisti la mirositori de parfumuri. Unele experimente au fost mai profunde: spre exemplu, incercarea diverselor mirodenii in perioada de post negru, cind - evident - impactul a fost cu totul aparte. Nu stiu sa existe pipaitori de profesie, insa oameni cu sensibilitate deosebita a auzului sunt. In concluzie, in zona senzoriala s-au facut atitea experimente cite au fost posibile.

Inca din antichitate se vorbea, in diverse forme, de al saselea simt. Acesta se pare ca este in strinsa legatura cu glanda pineala, aflata ceva mai sus de ceafa. Numita perceptie extrasenzoriala, abilitatea de a percepe lucruri nevazute, sau mai bine zis ne-simtibile este studiata de multa vreme de specialisti. Chiar si eu, in studentie, mi-am exersat impreuna cu un psiholog militar abilitatea de a-mi modifica cu pina la 3 grade temperatura corpului, pe baza de concentrare - prin meditatie. Omul de demult avea un al treilea ochi, aflat in frunte, care era principala cale de a percepe lumea din jur, o lume a spiritului, a esentei, a lucrurilor cu adevarat importante. In timp, acest ochi s-a inchis, pentru ca oamenii isi pierdusera interesul pentru lumea primordiala, cea nevazuta, asta pentru ca lumea materiala incepea sa devina din ce in ce mai seducatoare. Lupta dintre spirit si materie se acutizeaza - in zilele noastre ghiuleaua inlantuita de picior a atasamentelor materiale a ajuns aproape la paroxism. Totul se masoara in bani si posesii, iar viata spirituala e pe cale de disparitie. Exista destui care isi cauta o spiritualitate; insa multi dintre ei apeleaza la metode exotice, care nu sunt facute pentru noi, data fiind diferenta imensa dintre culturi si oameni. Yoga se prezinta occidentalului cu raspunsuri clare si adinci, exprimate seducator, astfel incit obtii iluminarea fara sa o fi cautat; iar cautarea profunda este cheia devenirii, si nu primitul mura-n gura. Nimeni nu zice sa nu te uiti in curtea vecinului, insa de-aici pina a-i prelua integral filosofia de viata e cale lunga. Fiecare e legat de energiile pamintului care l-a nascut. Separarea de acesta te impiedica sa obtii aceasta energie spirituala vitala, si acest lucru te sleieste de puteri, transformindu-te intr-un om deprimat, frustrat, apasat, nefericit. Nu degeaba i se spune dezradacinare. Lumea spiritului nu a disparut, ea se afla aici dintotdeauna. Noi nu o mai percepem pentru ca nu ne mai intereseaza.

Puterea magiilor de tot felul este aceeasi, traim printre vraji extrem de eficiente, poate cele mai des intilnite fiind cele de ocultare, care ascund lucuri. Ne luam de inchizitie pentru ca ardea "vrajitoare" pe rug, fiind convinsi ca nu exista vrajitorie. Exista, insa trebuie sa stii unde sa te uiti. Atunci cind mergi pe munte si te hotarasti brusc sa schimbi cararea, fara sa-ti pui problema de ce faci asta, tocmai ai intilnit o vraja de ocultare. Este mai eficienta decit paza militara severa. Zilele astea tehnologia se imbina cu magia in cele mai subtile forme, "sucind mintile" a milioane de oameni. Televizorul. Comunicarea. Marketingul la nivel inalt. Suna aberant, chiar absurd, insa - pe bune - sa fi disparut taine atit de mari, care se transmit prin initiere din generatie in generatie? Evident ca nu. Vremurile cind biserica se opunea au apus. Traim intr-o lume a marilor secrete, tainuite de mii de ani. Aceste secrete reprezinta cea mai mare valoare de patrimoniu a lumii in care traim. Mai mare decit tot petrolul sau tot aurul. Evident, liderii lumii stiu cu mult mai multe decit par, si cu mult mai putine decit li s-ar permite. Puterea e ascunsa, si nu in grupul Bilderberg sau la masoni. Mult mai adinc, mult mai complex si infinit mai periculos.

Astfel, deschiderea ochiului este un quest care ne apartine. Nu e usor, insa rezultatele sunt uluitoare, inca de la primele momente, pentru ca incepem sa vedem lucruri care nu exista. Este bulversant, iti cutremura adinc lumea pe care o stiai, insa incepi sa intelegi notiunea unei a patra dimensiuni. Dimensiunea nevazutului, a lucrurilor care oficial nu exista, o lume care nu are nici o legatura cu stiintele exacte. O lume unde cifrele se imprastie sau se pliaza, unde biologia si anatomia isi pierd sensul, unde chimia si mai ales fizica devin un curs de clasa I primara. A patra dimensiune apartine celui de-al treilea ochi. Marile adevaruri se adreseaza inimii si nu ratiunii. Cele mai depline intelesuri le simti in cosul pieptului, si nu le intelegi intre urechi. A simti, a educa intuitia, a slefui empatia, da - astea sunt lucruri pe care le dezvolti. Ratiunea trebuie lasata la urma, pentru a trage necesare concluzii, si nu pentru a fi un stresant filtru care sa te biziie permanent. "Crede si nu cerceta" exact asta inseamna - inchide ochii, goleste-ti mintea si lasa-te in grija unei vibratii care creste, devenind mult mai profunda, pina iti arata cum sa-ti armonizezi la unisoane, octave si o cvinta toata fiinta. Nu ma refer aici la religie, desi puterea rugaciunii este uluitoare; credinta intr-un bine universal, intr-o energie pulsatorie, apartine intr-o forma sau alta oricui. Pulsatia inimii devine acompaniata ritmic de pulsatia universala, proprie fiecarui element al universului. Abia atunci vei afla cine esti.

E dificil sa ajungi la eliberarea de poveri de tot felul. Suntem plini de balast, il caram dupa noi din loc in loc, si il apreciem, considerind ca reprezinta parte din ceea ce suntem de fapt. Idiosincrazii, idei preconcepute, furii nerezolvate si frustrari diverse par a ne compune. Insa oare ne definesc? Cine suntem de fapt si care-i schema? De cele mai multe ori ne consideram multumiti de ce am devenit, generind o mindrie tantosa, ieftina si categoric contraproductiva. O lume strimta insa comoda poate fi de preferat uneia largi insa alunecoase. Daca te-ai trezi brusc si ai realiza ca toata viata ta ai fost un bou incapatinat, probabil ca nu ti-ar pica prea bine. Asa ca toate cu rostul lor - nici spiritualitatea asta nu e pentru toti. Muncitorul cu lopata nu ar mai presta daca ar incepe sa-l bintuie filosofii. Pe de alta parte, cu cit esti mai complex cu atit devii mai vulnerabil, riscind sa sfirsesti intr-o galeata de confuzie deplina, invirtindu-te intr-un virtej fara fund. Bunul Dumnezeu a lasat lumea asta echilibrata, principiul piramidei aratind acest lucru, Baza, cea mai ampla sectiune, spijina mijlocul - care la rindul sau tine in palme virful. Asa sunt lucrurile si nu se vor schimba niciodata. Comunistii au cautat sa unifice baza cu mijlocul, pastrindu-si virful. N-a mers. Pentru a functiona corespunzator, trebuie sa gasesti un echilibru intre spiritual si material; au fost unii care s-au aplecat prea tare spre spirit, uitind de material. De ceilalti, adica cei care nu au treaba cu spiritul, e plina lumea. Omul trebuie sa lucreze precum grebla: aduna tot, oricit de greu ar fi, si uneori se opreste ca sa aleaga. Avem datoria de a cauta si mai ales de a gasi. Viata e scurta, trebuie sa ne bucuram la maxim de cele lumesti, ca doara nu suntem calugari. Insa trebuie sa le cautam si pe cele spirituale, fiind ca doar acolo se gaseste marele raspuns: care ne este menirea?