Despre a incepe si a incheia

Cind te casatoresti civil esti in centrul atentiei, inconjurat de oameni dragi, flori si sampanie asteptind cuminte pe hol. Nenea care presteaza are o diagonala din aia cu tricolor, e sobru si festiv totodata. Intii intreaba ambii catindati daca vor, si abia dupa ce zic amindoi ca "da" incepe sa recite poliloghia cu drepturile si obligatiile omului casatorit, poate pentru ca daca te-ar fi intrebat dupa, ai fi ezitat daca sa te bagi sau nu la asa treaba complexa. Pe biroul amplu se afla un catastif mare si oficial, cu ceva filigrane, unde fiecare da cu batul in flash-urile fotografului obisnuit cu momentele cheie ale operatiunii. Una peste alta, e o treaba pompoasa si cu staif, bomboane si orez aruncat peste tine cind binevoiesti sa iesi.

Un divort e cu totul alta poveste. Diferenta e atit de mare incit nu-ti poate lasa decit gustul ala amar, de algocalmin fiola combinat cu coaja de castravete verde statut. In primul rind ora - 8.30 dimineata. Te prezinti la judecatorie cu ochii lipiti, constiincios ca ai treaba serioasa de rezolvat. Divortul e amiabil, asa ca exista in schema un singur avocat, o tanti draguta si degraba ajutatoare. Sala de judecata este mult prea mica pentru puhoiul de omenire care se inghesuie ca sardelele, impingindu-se nervos unii pe altii. Avocati in robe carind sticle de suc sau apa plata, tot soiul de oameni cu aminari, apeluri si alte necazuri, cu priviri pline de speranta. Nu poti sta inauntru, de fapt este imposibil sa inaintezi mai departe de dreptunghiul usii, altfel decit dind tare din coate sau calcind oamenii pe bataturi. In cele din urma iti vine rindul si te trezesti ajungind cu greu in fata, la bara, doi oameni singuri si amariti, privind inspre o doamna judecatoare care in mod evident masoara de sus in jos. Nimic nu iti poate alunga senzatia de detinut de drept comun aflat in prag de condamnare fara suspendare. Sigur nu va razginditi? Sigur. Semnati aici. Aici era interiorul copertii de carton a unui dosar cu sina, unde doamna judecatoare luase oarece notite. Carton din ala gri sobolan, poros si antipatic. Si dupa aia gata. Afara. Altii la rind. V-a durut? Divorturi amiabile - cinci la kil. Merg ca pe apa. Stiam ca povestea asta e o formalitate. Insa s-a dovedit una jenanta, desfasurata in conditii improprii, aproape dezumanizante. Intratul asta ca vitele la taiere, rapid si sec pune justitia romana intr-o lumina trista si rece, ca de neon la institutie.

Cum ar fi sa fie taman invers? Adica sa te casatoresti la tribunal, in conditiile de mai sus, si sa divortezi la sfat, cu pompa si tamtam? Sa ai alaturi tot neamul si prietenii, sa se lase cu chef si betiile aferente, eventual cu furat "mireasa" si dansul pinguinului? Si la final, fiecare proaspat divortat sa plece cu alta masina de care sa atirne diverse conserve. Nu-i vorba, tinichele de coada avem cu totii, insa fara doar si poate ar fi nostim. Cum era la daci: jeleau la nastere si bagau megaparty la deces.

Cineva spunea ca un divort egaleaza in trauma moartea cuiva apropiat.
Avea dreptate.