Despre primavara

Fara doar si poate cel mai asteptat anotimp, primavara este echivalenta cu renasterea, si se manifesta printr-o anume frenezie sexuala de tipul zburdalnic. Principiile se mai inmoaie, se inmultesc compromisurile, toata lumea sarbatoreste cum se pricepe mai bine. Oficial incepe la 1 martie cu ghiocei si martisoare prin viscol, insa de venit vine Dumnezeu stie cind. Se pare ca pentru toata lumea momentul imbracatului mai subtire echivaleaza cu cresterea vizibila a disponibilitatii pentru amor, chestie care este din ce in ce mai greu de ascuns. Totul in jur este seductie, florile, frunzele, albinele si gargaritele, este un timp al fertilitatii generalizate, condimentate cu puf de plop si salata verde. Fetele isi arata picioarele si decolteurile, baietii bicepsii si parul de pe piept, cu totii plimba cite-o javra prin parcuri doar doar s-o lega ceva. Se redeschid vestitele terase, adie blind zefirul, burice goale-n centrul vechi, viitoare cistite ambulante. T-shirt-uri mulate pe burti de bere, tinere hippie cu fusta pina-n pamint insa cu sini nesutienati, distinsi corporatisti cu colegele din dotare, costume la ei, tocuri si fuste atit de scurte cit le permite politica firmei la ele. Una peste alta, este inceputul marii viermuieli care tine pina la lasarea viitoarei ierni, adica destul.

Pisica mea Suri lasa literalmente tone de par, intotdeauna un smoc consistent pe mouse-ul meu, de care se lipeste electrizat. Se aseaza pe pervaz si amusina in zare, prizoniera in apartamentul de la etajul 2. Imi pare rau pentru ea, insa ce-as putea face? S-o plimb cu lesa prin cartier? As agatza cel mai probabil scaieti si as fugi rupind pamintul de ciini comunitari. La 40 de ani povestea asta cu primavara si sexul aferent e intrucitva depasita valoric. Macar ca primavara eu functionez contra valului de entuziasti. Prefer o masa buna si un citit fain, urmate de un somnic pe masura. Trebuie sa ma reapuc de bridge, serios. Am un copac in dreptul geamului pe care il pindesc de muguri. Deocamdata nimic. Apoi, enervant de-a binelea, explodeaza frunzele alea pina se fac mari de tot in nici trei zile. Urit din partea lor - lucrurile sunt mai faine cind se intimpla incet si cu metoda. Mai sunt si zilele cenusii care ma scot din minti, uite cum e azi. Totu-i gri, orice culoare ar avea de fapt. Gri sobolan murdar si fara personalitate. Yaaaak.

Primavara de fapt ma cam irita, cit de cintata este ea de poeti si muzicieni. Trebuie sa inventez combinatii de toale inteligente in asa fel incit sa nu mi se vada burta, ceea ce e din ce in ce mai dificil. Stiu, o optiune de bun simt ar fi sa o dau jos, insa nu sunt inca atit de deprimat incit sa mai tin si vreo dieta. Ma duc in schimb pe jos la Shoni sa ma hraneasca el sanatos. Cu sosuri si piine din Covasna. Pesemne ca sufar de ortorexie, adica de groaza de a nu te ingrasa, insa ma dedau la perversiuni gastronomice si ma gindesc la consecinte poate un pic dupa. Cintarul digital nu minte, mama lui de scula nemteasca. Asta e, mi-o asum, om trai si om vedea ce s-o-ntimpla cu burta mea. Duminica trecuta a fost foarte cald, astfel incit Cismigiul devenise mai aglomerat decit un Mall simbata seara. Realmente te calcai pe picioare cu mii de copii, bunici, parinti, rolleri, biciclisti si skateri. O dementa, nu altceva. Un loc pe banca devenea un bun de lux, ma mir ca nu s-au gasit ceva intreprinzatori tigani sa-l vinda. Noroc ca n-au umplut inca lacul, ca s-ar fi incalecat hidrobicicletele cu barcile claie peste gramada.

Mai nasol e ca in ultimii ani primavara aproape ca a lipsit cu desavirsire, trecindu-se intempestiv din iarna in vara. Cind au fost 30 de grade la umbra in aprilie, chiar mi s-a parut ciudat. Primavara asta ar trebui sa dureze trei luni, ca orice anotimp care se respecta. Aiurea. O luna si gata, pa! Vin caldurile. Miine e si vestita luna aproape de Pamint, asa ca ne ascundem cu totii prin bunkere, ca vine sfirsitul lumii. Celor din blocurile cu bulina le titiie curu' de cutremur, la mare se sperie lumea de tsunami, iar in Bucuresti tot poporul se muta oricum in Centrul Istoric, la una mica. Din cind in cind mai ridica capetele dupa luna aia imensa, doar doar o trece copilu' din ET pe bicicleta. Iar eu, tacticos, ma voi aseza pe batrina mea canapea si voi asculta, evident, The Dark Side of The Moon. Previzibil, stiu. Asta cu sfirsitul lumii e buna daca vrei sa convingi vreo fata. Si, primavara fiind, ea va constata ca e un pretext absolut acceptabil. Oricum, daca miine chiar ar fi sfirsitul lumii, ma declar absolut multumit de ce-am trait pina acum, asa ca ma plec respectuos in fata inefabilului. O moarte datoram cu totii, asa ca tsunami - pornit din strafundul lacului Cismigiu - ridica-te, si loveste napraznic pina la jumatea' bordurilor din cartier.